Avrame
e atât de simplu să răsfoiești o piatră
sau să desfaci două picioare de femeie ajutând
un strigăt înăbușit să-ș lepede ecoul
ții minte Avrame salvamontistul acela mort
înghețat de frig pe un versant?

în aceeași zi umbra sa era în căutarea unui
trup cald și un
suflet naiv să o dezghețe eu o
dansam de ziua ta onomastică o dansam
și ea îmi spunea deși am un vinoîncoace
în ochi mai am și o turmă de lupi cărora
nu le ajung nici toți mieii acestui pământ

sângele său curgea sub tălpile dansatorilor
pictându-ți numele
când în fiecare palmă de a ta
se ridica o mecca

iar în deșertul tău

un sugar visându-l acoperit de ape...