Fericirea copiilor

Stau in odaie(chilie)(camera) si plang, si oftez -
Sunt toti ocupati cu atatea probleme
Ca nu mai poti scrie cu viata poeme
De mama, de tata, de frate, de crez -

M-asculta copiii? N-asculta copiii -
Se joaca si ei, sau mai sparg cate-un geam,
Se uita(dublu sens) la filme, si lasa betiei
Cereasca mea viata, de caine in ham -

As vrea sa imi critice ei nebunia,
As vrea sa ii am corectori si talmaci,
Dar ei in localuri de lux isi fac ziua,
Doar stiu sa imi ceara, pe pofte, pitaci -

Si ii rog in biserica noastra sa intre,
Dar ei fug si imi spun ca e greu sa asculti,
Au joaca, si lectia, si raceala in minte,
Si nici ca le pasa de Domn, si parinti –


Stiti voi cat ma costa aceasta eroare,
ca nu aveti minte, sau poate cititi
La scoala, greseala de tata cat doare,
ca voi sa fiti ingeri, cazand fericiti?

Si-n fata la Domnul, sunt eu vinovatul
ca prea v-am dat voie, ca prea v-am iubit,
C-am luat de la Dansul, si n-am dat la altul,
V-am dat totul voua, sa fiti fericiti!

Si voi tot mai mult, tot mai lacom, imi cereti
O alta distractie, si moda, si moft,
Si eu programez inca-un Rai pe pereti,
Sa aiba copiii computer si soft -

Dar viata-mi de caine la voi, cine-o stie?
Voi, pruncii, imi sunteti si Domn, si stapani,
Si drepti, si cinstiti, si egali, si batrani
De copii, la favoruri, insa nu-n poezie
Ce-i scrisa de-un tata cu sange pe maini -

Citeste-le, Doamne, aceasta scrisoare,
Sa stie macar c-am stiut ca gresesc,
Dar sufletul lor mi-e din suflet, si doare,
Mai mult ca pe Tine, pe ei ii iubesc!

13-15 mai 2006