Mă întrebi unde m-am născut fără să știi că cheile pe care le ai prinse într-un metalic inel zornăie străin pământul
Casele de copii unde am locuit țin ușa deschisă...Da toate casele au o singură ușă- Acum am un laptop pe care o să-l vând ca să pot cumpăra un bilet doar...întors mai apoi să scriu un poem despre distanțele apei și desigur spre dimineață să am de-un pachet de JPS și o cafea cubaneză
. Am auzit la știri că a dat iarba pe acolo că stânjenei sălbatici înfloresc în vârtejul oceanului. Ce naufragiu! Strigă și tu marinarul pe care-l saluți la semafor !
- Măăăăă domnule vin apele mari vine-mă și prinde-mă !
Da ...e o distracție ...se face galben apoi verde și pornești mai departe. Apa ce vine nu e pentru tine ci pentru vaporașul meu care trage spre mal inima unui străin. Degeaba încearcă pescărușii o respirare Degeaba de vreme ce nu te arăți!