dacă patru etaje și-au întins rădăcinile
în filele răvășite de la primul etaj
unde-apartamentul pare dus la cer
dus prin aer, condus de-un umăr stingher,
rezultă că poezia e proprietara acestor încăperi
confort unu, gaze la bucătărie,
nivel efemer
face mâncare, șterge, mătură, calcă florile
viselor pe pereți
circulă salariată-n olimp
decupează clișee, colorate speranțe,
se dedă schimbării la față-a
pământului,
cere cheia de la uscătoria iluziilor
ca pe o mare favoare,
împrumută de la vecina amabilă
cine știe ce fleac,
bea cafea de damă, merge des dus-întors
prin pozele călătoriei de nuntă
scutură buchetul miresei mânjit de iluzii
amintirile spală ori încarcă memoria,
frământă miresme, vise spectaculare.
poezia de azi nu face paradă de vorbe,
se dedă schimbării la față-a pământului
dintr-un punct fix cenușiu,
chiriașă la bloc, instalată …