si mă-mbrac in plumburiile veste
De bine de rău nu am mai prins
nici focul din vatră nu-mi da de veste
de mult el e stins

Mă văd înăuntru...
in sinea mea inchis
nici frig
nici ger
nici apă nu va cer
doar liniște și susur de izvor

Dar iată că timpul a sosit
sa ne ridicăm,cu zâmbet,
să păsim spre sângeroasele obuze
carnea de pe noi
să despicăm...cu baioneta
zarea nepătrunsă de zgomot
de moarte...

pe verzile pajiști doar
Sfinții au păsit
prin visul de copil
pierdut in negrua nopții

De mult și ochii mei s-au ars
de jar de foc de vinul copt
degeaba privesc să inteleg
Prin jurământ sa lupt eu ma leg

vă jur
Ca totul in jur
până-n apus
de mult va fi dus
De moarte răpus

Stau și privesc...
soarle e roșu si el
pătruns de oroare
ne arde ne arde
ne arde și ne uscă
de putere
de dorință
de tot

Dar noi acum de mult am învins
si cerul e trist si plâns
nici vântul nu-l zgârie
nici vorbele sau rugile
nu se inaltă spre el
nici măcar turnul bisericii
nimic nu tulbură incleștarea

si lupta s-a stins
am invins
spre cer ne îndreptam
cu pași grabiți
privind la trupul rănit
lăsat in urmă
ZÎMBESC