ROATA VIETII

Omul cand imbatraneste,firul vietii se opreste;
De aceia dragi copii cand si eu nu voi mai fi,
Nu plangeti,nu regretati...nu vreau sa fiti suparati;
Viata-n piept sa o luati,pe Dumnezeu sa-l rugati,
De rele sa va fereasca,zilnic sa va ocroteasca,
Iar la Sfanta Liturghie,dati-mi pomelnic si mie;
Eu de sus sa va privesc si cu voi sa ma mandresc.
Vreau sa fiti mereu uniti,de nimenea despartiti
Si blestemata va fi,cea care va va-nvrajbi...
Focul iadului s-o arda,de va baga-ntre frati cearta !
Nu luati intriga-n seama,aveti toti aceiasi mama...
Sa va iubiti si mai mult,chiar daca eu nu mai sunt !
La mormant sa nu veniti,daca-ntre voi nu vorbiti
Ca-mi veti face mai mult rau,va plange sufletul meu !
Vreau sa fiti mereu uniti,la necaz si bucurie,
Voi sa fiti nedespartiti,nimenea sa nu va stie !
Asa ma veti bucura si-mi voi gasi linistea...
Ma voi rasuci-n mormant,sa-l vad pe unul plangand
Ca fratele nu-l iubeste si mereu il ocoleste...!
Va iubiti si v-ajutati numai pana va-nsurati...?
Iar apoi va ocoliti,unul de altul nu stiti...???
Nu te iarta Dumnezeu,de-l uiti pe fratele tau,
Ca femei sunt cat lumea,fratii nu-i mai poti schimba !
Sa va cresteti copilasii cu credinta-n Dumnezeu
Si nu va va merge rau,veti fi mereu ocrotiti
Si de Dumnezeu iubiti...!