urăsc dreptul la viața fără existență
și zâmbetul tău de soare abia născut
nu mai vreau să consum
din cuvinte sterilizate la 100 grade celsius
și puse la păstrare
în borcanul cu principii tolerante
nici să-mi mai beau creerii la micul dejun
pe post de cafee au lait
Să scuip ideile printre dinți
și să nu-mi pese de apartenența politică
teritorială economică sau orice altă clasificare!
la ce bun să-mi cântăresc masa de emoții
când pot să mă constrâng din duminică în duminică
la un test anti-afectivitate
și să declar procedura drept suport imunogen

suntem singuri printre noi
aici și acum
infirmi ai timpului de ieri și de mâine

cât a mai rămas din iarnă mă intrebi?
un sfert de gând cât un bob de lumina
vezi să nu-l strivești sub greutatea pașilor tăi...