Ziua se naste incet din trupul tau,
precum un izvor, se aduna in picur
se risipeste apoi intre pamant si cer
alba mireasa in rochie de fluturi.
cu soarele asezat pe umarul drept
da semn trilurilor de pasari
porneste seva in arbori si ierburi
trebaluieste in sufletele oamenilor
picurand albul si negrul.
Apoi, e frumoasa ca orice femeie
indragostita
ne cuprinde in brate, ne alinta
uneori ne mai arunca in cosul de gunoi,
bineinteles din greseala.
Apoi alearga,munceste , traspira se cearta
iubeste , uraste , plange, rade
iar spre seara se cuibareste in trupul tau
ca intr-o catedrala stinge luminile
facem dragoste si adoarme fericita in bratele mele.
Stiati ca ziua are ce-a mai scurta gestatie?