Discutând cu un prieten
Am aflat un mic secret:
Suntem precum o bucată
Ce se leagă în concret.

Searbăd, fără sens trăiam
Și ades stăteam pitit,
Ascunzându-mă de-aceia
În care eram oglindit.

Nu recunoșteam nicicând
Relele ce le făceam;
Dar am înțeles că-n bune
Eu mereu le transformam.

Am mai înțeles că-n viață
Omul nu e doar ivit
Și nu are importanța
Simplului tempus fugit.

Fiece zi care trece
Văd în cel mai mare mic
Iar în dragoste și ură
Găsesc mereu un amic.

Oameni trec pe lângă mine
Și în gând eu le zâmbesc,
Căci e bun un zâmbet dulce
Chiar și când mă îmbrâncesc.

Natura o văd mai altfel
Decât vedeam înainte
Și iubesc acarienii
Ce se află pe veștminte.

Trag în toate înțelesuri
Și le-ascund fără măsură,
Dar gândesc puțin cuvinte
Ce imi ies ușor din gură.

Câte lucruri, câte poate
Ar mai fi de adunat,
Dar toate-s atât de scurte
Și nu pot să fi uitat:

Ce se adâncește-n ființa-mi
Și iese la suprafață
Pe cei ce privesc la dânsa
Multe, multe îi învață.