Din ea din sângele ei ne înfruptăm din blândețea ei
îi punem pe umeri greutăți așteptăm să le care
cu zâmbetul pe buze ne așezăm la masă cu mâinile goale
mîncăm din vise ei neîmpărtășite uitând să-i mulțumim
plecând în grabă cât suntem sătui cât suntem pe lumină

seara poposim în pântecul ei înapoi în tenebre lingem
sîngele de sub unghii cu ochii sticloși urmărim fiecare mișcare
a umbrelor-gând ce frumos ne legăna până când am crescut feline
cu colții până la cer mușcând sfârcul secătuit de lacrimi

azi aș putea să cred că sunt felina-mamă urmărind prada ca pe un înger
prin cotloanele deznădejdiilor tânjind strângerea ocrotitoare
câtă siguranță într-o lume îmbâcsită cu deșeurile nașterilor premature
dumnezeu zvârlindu-și plozii ca pe ceva inutil împărăției Sale.