Aprinde lumina,iubito si despleteste-ti parul;
Lasa-l sa curga-n valuri pe umeri dezgoliti;
Arunc-acum dantela ce-ascunde-a ta splendoare;
Frumoasa-mi esti,fecioara si calda-a ta suflare!
Aseaza-te pe spate si-nchide-ti ochii mari!
Vreau sa-ti privesc conturul..sa te imbrac in flori.
Rosiile petale pateaza trupul alb,
Iar miile de forme ma-mbata alarmant.
Ai gura prea frumoasa..ma cheama in pacat.
La gustul ei cel dulce in noapte am visat.
De-ai fi a mea o clipa,te-as venera,femeie!
Te-as ridica la ceruri!M-as inchina doar tie!
Vreau doar sa te privesc acum-te rog..stai nemiscata.
Cu varful degetelor mele sa te ating pe tine-arta!
Trasez contururi blande pe sanii tai timizi
Si te pictez cu negrul din ochii mei flamanzi.
Ai fi cu usurinta o muza pentru rai,
Mireasa-ai fi in eden iar sfintii-al tau alai.
Livezile-nverzite si-ar lepada vesmantul
Cand treci,marita doamna,sa nu-ti raneasca trupul.
De-ar sti privighetoarea ca glasul ti-e mai dulce
S-ar rusina de-a pururi si n-ar mai prinde voce.
Dar oare-n rai sa-ti fie locul? Sau iadul ti-e menit?
Caci sfanta pari in suflet,dar trupu-ti dezvelit
Arata a pacat.prea bine camuflat.
Nu plange..nu te-nvinui,Marie-Magdalena!
Aceasta isipitire iti e pedeapsa-eterna.
Caci Eva mama-ti este-ii porti in trup blestemul.
Pacatul din origini iti innegreste felul.
De ce te-mbraci?lasa-ma sa te cant..
Sau..pleaca dezbracata sa imi ramai asa in gand.
Nu e nevoie-acum in cel din urma ceas
Privirea sa-ti feresti.-atat mi-a mai ramas...
Stiu ca te doare-amarnic,printesa din povesti
imaginea perfecta prea tare iti iubesti.
Inchide ochii-acum trezeste-te o clipa
Prefa-te ca nu-ti stii imaginea-n oglinda
Si uita-te in suflet...ce vezi,tu zana?
„-Nimic”... –„acum te rog sa pleci..
Nu te-mbraca..tot goala esti..’