Când seara este-nvăluită
În întuneric, fără leac,
De nu e lună-i cătrănită,
Cu plete lungi, pe trup cu frac.

De frică și natura tace.
Doar cumpăna fără să vrea,
Drumeților nu le dă pace
âCând scârțaie a piază rea.

Și mai trec nori și mai vin stele,
Pe cerul ce-i același, dar,
De nu e lună nu-s mistere
Și nici iubirile n-au jar...