Iubirile-s culori nemăsluite,
Încondeind în chip, o stare pură,
Cu sufletul străin de gol sau ură,
Descoprind trăiri nebănuite.

Cuprins de patimă, uiți viața dură,
Ce dă contururi negre, arcuite,
Vezi curcubee peste tot suite,
Pecetluind a dragostei armură.

Te-nchizi apoi, în rama îndreptată
Spre asfințit, să vină peste tine
Mantia purpurie-ades cântată

Și zici: “Iubirea mea, rămai cu bine.”
Tăcerea-ngroapă spusele cuvinte,
Culorile rămân ca mai-nainte….