dintre canapelele noptii s-au ridicat doar cei trei
calatori in prihana
stelele le umflau burtile
rosie gura portii se intindeau fire de paianjan
de la un colt la altul
al drumului lor
acoperite de necesitati zaceau corpurile
numarate ale multimii
printre care cei trei taiau
ca paginile unei carti noi
cu un cutit tocit
frazele zilei de maine


gara pastoasa dupa plecarea lor
isi schimba luminile
pernele canapelelor se infundau
de visele celor ramasi