du-te!-
îmi spune și fluturele saxon
din albastrul de Goethe

mi-e spatele roșu
neavând loc să trec
de ochii tăi

în grâu nu mai există metaforă
dar unii îmi trag
și apa din suflet

intru din cruce în casă
și invers
încercând să prind
în mâini atomii unei
lumini
cu gravitație sigură