azi sunt un vis rotund
despicat în raze

între un punct și o linie
sunt pașii mei,
orbecăind pentru a-și găsi drumul

înapoi nu merg niciodată
de temaă să nu mă împiedic
juliturile în trecut sunt
inutil dureroase

trasez linii ale orizontului
ondulând, mereu ondulând
cercuri care se închid
în alte cercuri

alunec spiralat
uneori în sus - zbor
alteori în jos - frângere
mișcarea se perpetuează ca un ecou.

ca un ecou
mă izbesc de stânci
pentru a mă întoarce întotdeauna
la mine
din ce în ce mai clară

uneori ies în lume
stau de vorbă cu arborii
ei îmi zâmbesc, mă iau
pe brațe și mă înalță spre cer

alteori mă văd cu apele
ele-mi zâmbesc, mă fac vârtej
și mă poartă-n adâncuri

din când în când întâlnesc oameni
ei îmi zâmbesc și,
pentru că le lipsesc curbele,
se străduiesc să mă așeze în linie dreaptă
mereu în linie dreaptă

atunci eu o iau la fugă
mă ascund în prima scorbură,
în primlul vârtej,
iau forma lor

și închid cercul
spre mine