Se-aude cucul, undeva pe vale
O rază de lumină duce-n zbor
Întâiul vers al cântului de jale
În care tot ce mișcă-i trecător.

Miroase-a bunătate, peste sat
Cu-n aer cald ce suflă pe la porți
Se-adună milostivii ce-au plecat
Din lumea celor vii l-acelor morți.

Senină-i steaua cerului ce naște
În lacrimile reci scăldate-n rouă
Mirajul zorilor purtați de Paște
Și de credința-n-condeiată-n ouă.

Păstrată-n suflet, veșnica cărare
De-a pururi peste veacuri ne va duce
Spre Cel ce n-a fost dat întru uitare
De cei care l-au răstignit, pe cruce.




Titu – 2009
Dimitrie-Sorin Pană