pfuuu, vreau să intre aer rece în pieptul deschis ca un tablou
oprește-te, desenează un cerc, o barcă solară
obloanele se lovesc de pereți până iau forma mâinilor tale
mă strâng ca o cămașă de forță, dincolo de ea
văd preoți compunând în delir descântece religioase
pregătite pentru ziua când noaptea va fi tot una cu sângele
văd tâmplari asudând la sicrie antropoide
așezate unele în altele până când nu mai încap
și-atunci steaua circumpolară vei fi tu

știu a-ți desena doar chipul, pereții te absorb
de ceea e nevoie să te reinventez în fiecare zi
din eter să fac un lut tangibil până la coaste
după formele trupului tău, zeiță a frumuseții
la tine vin toți oamenii să se-nchine
și-ți pun la picioare mătăsuri, smochine și multe poeme
la fel ca acesta, să-ți țină de urât când eu sunt plecat pentru
o viață, două sau trei


împreună cu Florin Otrocol