De ce și-n cel rău infern
Există-un om care zâmbește,
Un om care pe buze are
Tot ceea ce-l ocrotește?

Tu ești cea care trăiește
În infernul cel mai rău,
ÃŽntr-o lume de poveste
Cu povești spuse mereu.

Inventate adevăruri
Spuse toate pe pământ;
Calme remușcări în valuri
Se izbesc de un cuvânt:

Zâmbete, sunt tot ce ai
Pe langă calma frumusețe
Și sufletul un colț de rai
Înghețat de gheața rece.

Nu vreau să-nțelegi greșit
Misiunea-acestor versuri;
Au fost scrise ca să vezi
Cât de vast e universul.

De ce și-n rai sunt oameni triști
Și fața lor exprimă jale,
Când viața e un paradis,
Palat de mărgăritare?

Tu ești cea care visează
La un rai ca raiul sfânt
Într-o lume fericită,
La un rai pus pe Pământ.

Existente adevăruri
Spuse toate-ntr-un cuvânt,
Agitate rânduri scrise
Toate au un singur gând:

Toate vor ca tu să vezi
Că viața nu-i așa de tristă,
Că ai prieteni ce susțin
Ce gândești și ce există.