Beatrice
mai ai imaginea acelui copac
sub care ai deschis ferestrele
și ai întrodus tot aerul tău
în mine
încât abia reușeam să te inspir
și acum încă îi aud foșnetul
de parcă și el făcea dragoste
ascultându-le dangătul
pe ambele sensuri ale drumului
ai tăcut atunci și ai pozat
tot ce se mișca înclusiv
privirile pietonilor și volanul
atât umed sub palmele mele
Beatrice
iartă-mă că te trezesc
geamul e deschis deja
arată-mi copacul arată-mi-l acum...