Iubirea mea,
Se face liniște spre seară
copacii se acoperă cu caldă moleșală
și frunzele adorm pe prispă
o oaste prăbușită și învinsă,
iar rândunelele sunt agățate-n pom
un sanctuar închis într-un atom
ca o tăcere metafizică, banală,
din care somnul nu coboară.

Iubirea mea,
în zori când soarele învinge luna
adu-mi o floare sau cununa,
armura ce-am dosit-o în altar
pentru al tău iubit hoinar
ce caută la răsărit și la apus
pentru iubire un răspuns.