camera treisutetreizecișidoi a unui hotel de provincie
caloriferul electric își anchetează toți elemenții
cu o candidă pudoare fără semnalmente trist opac
întocmind dosar pentru fiecare element
apă aer foc pământ apoi semne zodiacale la fel de triste
mă trezesc dimineața fredonând cântece într-o gură de bicarbonat
ce rătăcește prin pasăre rătăcește prin zborul păsării
un pumn de iluzii lângă un pumn de struguri
pe masa din bucătărie
firimituri ale zilei în camera de hotel
poetul miop intră în cartea recordurilor tolănit într-un șezlong
cu poemul pe genunchi moțăie visează adoarme perpendicular
îl trezește băiatul de la recepție timid și tăcut cu mănuși de lână
asta e meseria lui, a afirmat în fața unor ziariști străini:
“moartea e meseria mea”
așa și ce-i cu asta
o șuviță de amoniac își plimbă respirația greoaie
prin fața tablourilor din luvru cu toate monalisele lor
dansul ierbivor al ploii spală șireturile pantofii
spală până și conurile de umbră ale aceleiași bancnote vechi
aruncată într-unul din canalele orașului
șobolanii îți scutură mătreața într-un sac de campanie
iubește exilul unui șarpe de buzunar șarpele cu clopoței
iubește exodul îngerilor noaptea târziu în siberii transcedentale
pieptul exploziv al femeii ușoare
dama de companie femeia de stradă
camerista hotelului de provincie cu picioare lungi
fese frumos arcuite
iubește-i mușcătura sutienul strivit de tentații
în fiecare plombă se ascunde diamantul păsării-muscă
fantoma iluzionistului cu încăpățânare de geniu
îți oferă cursuri de magie gratuit
îți face propuneri indecente după care strânge toată recuzita
strânge într-un joben nouazecișinouă de pisici de angora