dacă nu sărută gura,
dacă nu o sărută înnebunit,
trupul perfect întins care își apropie degetele
simte demența:

da, e acolo,
și nu poate face nimic.

carnea se va desface ușor
în bucățele
protestând împotriva
unei liniști aparent unitare
(rafinament pervers al amăgirii)


nu se va întâmpla nimic:

rămâne o mângâiere cadențată
și poate incandescența gurii
deschise spre un tărâm fantastic.


nu se va întâmpla nimic spun
și gândul se rupe
ca un filament prea subțire
și îmi pare rău tare rău.