uneori femeile fac dragoste
sub presiunea a zeci de mii
sute de mii milioane de atmosfere
uneori dumnezeu îngăduitor mai stă cu noi la un pahar
în anticamerele cu îngeri
uneori spațiul meu intim este îmblânzit cu urlete domoale
anotimpuri indiscrete îmi cutreieră sângele
cum pătrunde briza in inima cardiacă a țărmului
“tobele aduc un ultim omagiu
celui care a fost timpanul nevăzător”
în această noapte voi mângâia cu ochii
sălbăticiunea femeii de bronz
sânii ei ca două cărți de poker pe care nu pot miza
nici atunci când am asigurată victoria
femeia umilă și blandă iubește pictorul orb
urcat pe căpița de fân
cu dragostea pe genunchi moartea
îmi face teoria chibritului
îmi zdrobește dimineața putredă sub călcâiul lui ahile
bestia dracului nu ma lasă să fac dragoste
nici atunci când mănânc