apele întorc din drum albia se clatină
malul spală vântului ajutând urcușului
numai tu cuc plimbăreț dai din cântec iei la coasă
surda lumii pui la masă
când ajungi picioarelor trudă pui doar florilor
tot mai mic iese din pântec trupul unui muncitor de înger aripi caută găsește pasul său care sfințește iar măsoară sfinților numele părinților

apa asta
paserea
dumicând ferestrelor toată zestrea frunzelor


dinspre trap înspre a duce nume nou
ori cucului altă lume numelui