m-am născut undeva într-un cătun în ucraina
aproape de cernăuți
noaptea vorbeam mult în somn
după ce toată ziua spărgeam baloane rozalii de săpun în
urechea bunicului
“atcroite cnigu ” țipa mama mereu
în timp ce eu citeam “suferințele tânărului Werther”
îi spuneam că n-am chef să-nvăț
îl așteptam pe tata până-și termina borșul de pește
pe vremea aceea aveam mult pește prutul era aproape
și plecam împreună pe ogredina
făceam fotografii la minut cu aparatul tatei smena
învățam câte cinci cuvinte rusești pe an
aveam o copilărie fericită
mai la vale aveam un lot de pământ
unde cultivam criza de hârtie
copiii satului ridicau lângă școală piramide gigantice
din borcanele puse pentru iarnă
într-un colț al casei înconjurat de toate speciile
de pisici
“canarul începea să creadă în binefacerile coliviei”
într-o zi am primit niște bani de la tata
eram bucuros
o să-mi cumpăr orașul acesta, îi spuneam
o să vă arăt eu că o să-mi cumpăr orașul
e ieftin
nu costă decât două ruble și cincizeci
e frumos orașul văd totul ca-n palmă
mi-ar mai trebui o jachetă
s-a cam lăsat frigul