ochi înne¬buniți de groază...
șușoteli de babă știrbă
descântec, sită rănită
bobii răsturnați în tindă
jucărie ruptă-n arcuri
și-o bărbie răzvrătită
din a focului uitare
flăcări de oțel învie.
ceas stricat, limbă-atârnândă
în bătăi neterminate
cu secundă
clopote purtând cuvinte,
vuiet surd, închise-s toate
da, descântecul uitat
e un sipet fără fund
mestecând tăceri furate
iad mocnind surtuc de plumb
ochi de jder picior de broască
limbi de liliac stropite
ca răspuns piele de șarpe
din ulcică aburită
te strecori în măruntaie
cărând moarte și blesteme
răspândind mirări și jale
ca deochiul între gene
un vârtej, clepsidră spartă
luna degetu-și înmoaie
cernând farmece inele
peste norii uzi de ploaie.
noaptea moare-n întuneric
mângâind găina neagră
jucărie, jocuri, joacă,
babă-oarbă
rezemată
din cocioabă alungată
sub broboadă
adunată
babă.