Umblu prin întunericul luminii zilei
și caut drumul spre casă,
până când soarele și luna
vor răsări împreună.
Îngerii cântă un imn bizar,
căutând un motiv în călătoria umbrei.

Văd în întunericul zilei
cascade de venin, ce curg
în urma Raiului pierdut.
Nu există cale de întoarcere
spre locurile pure ale luminii moarte,
tăindu-ne fiecare pas spre
zeii ce ne râd în față.

Călătoria pare fără sfârșit,
iar umbrele nu vor să plece;
nu capitulez.
Mă uit în ochii lor
și umblu printre zeii întunericului,
în căutarea unui răspuns.