am adormit cu toții și nimeni n-a pus
peste noapte în foc

singurul adevăr sunt primii pași
sângele sapă aerul
dezgroapă râme și rădăcini viitoare

aur nu s-a găsit niciodată doar minereu
iar asta e o altă poveste
ninsorile aleg numai ele știu cum
fructele în care soarele își va depune sămânța

de aceea dimineața îmi trece prin cap
un vierme

echilibristica e un fel de confuzie
dorința de a ajunge înfrânge teama de a cădea
cei rămași drepți pot înțelege
că zborul e un câine pe sârmă

ieri am găsit în grădină un craniu
restul oaselor nu
și nu m-am mirat
viteza luminii nu lasă urme pe trupul
neputincios de sine a mai fugi

privesc înapoi probabil că moartea
pândește la o lungime de coadă
inutil să muști
o lovitură de bici
acoperă distanța mai repede decât picioarele

n-a fost câine îmi spun știu sigur un lup
oricât de flămând
nu și-ar adulmeca propria urmă