l-am văzut pe el pierdut așa l-am văzut
cu sacul de frig în piept
a venit din prima zi cu ochiul negru
obosit și flămând
între umeri căra o imensă nesiguranță
așa l-am simțit
greutatea lui mi-a mutat inima spre dreapta
și de atunci nu am mai simțit
niciun alt bărbat
nici viu nici mort

și a intrat
așa cum intră animalele mari însângerate
în bârlog
să urle să își verse furia și limfa
așa a intrat în carnea mea
în sufletul ăsta umplut cu nisip
și cu sare
cu toată biografia lui a intrat
fără să îmi spună
mai nimic
fără să îmi vorbească
despre câinii loviți despre caii uciși
despre lanțurile din jurul gâtului

nici despre singurătatea lui sălbatică
nu mi-a vorbit
hăituirea nesfârșită care îl seacă
în orice oraș ar fugi
în orice femeie s-ar lăsa
nici despre casa plină de slăbiciuni
și mirosul de fructe
nu mi-a vorbit

iar tăcerea lui cu oase largi stacojii
tăcerea lui unsă cu uleiuri vâscoase
mă făcea să alunec dincolo de el
să îl văd îndepărtându-se
înainte de a veni
înainte de a mai scoate vreun sunet
înainte de somnul în care se întoarce
fără să mai strângă rămășițe de cal
sau femeie