Ieri ai trecut pe lângă mine
Imitând o umbră sălbatică din trecut
Vălul adierii tale a căzut
Lăsând în urmă un zâmbet însângerat
Am visat de atâtea ori năluci fugind în noapte
Gonite de ale tale șoapte
Emisfera mea gravitează în cercuri inerte
Nu mai e nici un soare care încălzește
Nisipul umed a creat o mască
Cât de mult se chinuie privirea noastră....
Sunt unele raze care nu trec prin crengi
Iar umbra rămâne în neștire
Uitată de amabilitatea vremii
Care ne face stafii chiar și pe noi
Dar mai stai.... desculță am umblat
Printre cioburile cerului
Gândurile mi le-am rănit
M-am bandajat cu privirea ta
Și am strivit norii
Poate de aceea nu mai cred în „noi”...