De-atâtea zile, cerul, apă varsă,
Că-mi putrezesc cuvintele în file
Și ruga-mi e-ntr-o mănăstire arsă,
Cu flăcarile aprinse-n feștile.

O Doamne, vino iarăși printre oameni!
Că au uitat cu toții să se roage,
Blagoslovind sămânța ce o sameni
Cu notele iubirii-n cataloage.

Ocrotește planeta verde-n pace
cum a rămas de la natură, pură,
Când sâmburele plantei se desface
Și-n animal se simte o făptură.

Minunea lumii să se nască pururi
Așa cum ai zămislit-o din pământ,
În slavă Domnul înviat e-n ceruri
La noi în suflet e-n cuget și-n cuvânt.