Am fost
Două suflete-surori
Crescute pe receptacolul
Aceleiași flori de răsură,
Pecete pe-o gură de Rai...

Când au pornit să zboare
Pe Cerul fără de hotare
Pasăre sălbatică,Spiritul tău,
Și-a continuat zborul printre Galaxii,
În timp ce...
Eu
Am coborât pe Pământ,
Unde m-am încarnat,
Dobândind trupul drept adăpost.

Scris mi-a fost
Să urc pieptiș cărările vieții
Târându-mă, adeseori...
Astfel
Am pierdut deprinderea Zborului,
Precum
Bătrânul pe cea a mersului
Având
Umerii împovărați de zgura vieții.

Din Tării,
Pasărea-soră mă îmbie
Cu Lumina și Muzica sferelor,
Cu Ploaia și Curcubeul.

Eu
Nu-mi pot părăsi încă
Haina Spiritului
Pentru că am uitat Zborul,
Și
Mi-e teamă de Libertate.
Colivia trupului îmi dă
Siguranța iluzorie
A Existenței.

Dar când gongul va bate,
Și când Clipa cea mare va sosi,
Cu tine,
Sălbatică-pasăre
Voi reînvăța
A zbura înspre Tării.