|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Va et vogue
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-06 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Mă bate cîteodată gîndul
ca atunci cînd termin liceul să plec din țară. Am auzit că acolo sînt salarii mai mari și se trăiește mai bine. Că ar avea o Poliție mai responsabilă, o Justiție mai sănătoasă. Că din cauza asta sînt mai relaxați, mai lipsiți de griji. Dar cînd îl aud pe tata zicînd: „Și eu pentru cine am intrat, mă, în politică? Pentru cine mi-am facut relații în Poliție și-n Justiție? Doar pentru mine?”, cad din nou pe gânduri și mă întreb dacă nu cumva chiar are dreptate. S-a chinuit, săracul, atîția ani, alături de alții ca el să mențină în funcțiune sistemul ăsta rafinat de relații și aranjamente, de pile și proptele, de șpăgi și influență, și cînd să ni-l lase moștenire nouă, fiilor lor, noi le-ntoarcem spatele și o zbughim din țară. „Învățați de la părinți, băi, că părinții nu vă vor răul,” îmi zice, în timp ce-mi mai arde cîte-o palmă, după ceafă. „O să te duci în străinătate și-ai să devii un număr. Păi ce număr trebuie să fie ăla ca să deschizi tu ușile pe care le deschid eu astăzi cu numele meu?”
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité