Prin moartea omului adamic
Am pătruns în prima dimensiune
Scăldată în ochii șarpelui purpuriu
Furtunile crepusculare de marmură
Stăpânesc Edenul postum
Ce agonizează în păduri de ceață
Pământul se îmbată
În ritulaluri de sânge
Tremurând sub
Zarurile aruncate
De zei
În coroana autumnală
Coboară linistea
Surghiunului
îngerilor