Motto:
„It’s not only about... fight...science....or aliens....it’s more”
“Look to your heart, you will find the flame” - Star Trek Voyager, The Flame

Please wait a few seconds, because the poem starts later.
Listen
Thanks.

Episod pilot

te-ai gândit vreodată că atunci când taci ai o vibrație aparte?
că puțini oameni sunt înzestrați cu inima necesară pentru a-ți auzi liniștea
inima aceasta este de lut
se modelează repede și se usucă la soare
ca o felie de pâine
inima aceasta este de piatră
cariatidă cu umeri goi
despletiți
inima aceasta este de lemn
ușă care scârțâie când este înnorat
inima aceasta este o apă
te poți afunda
căutând delfinii sărați


(se poate aprinde becul – sunteți pe Terra, vineri 8 mai 2009, la București sunt 20C, umiditate 44%, presiune 765.06 mmHG, viteza vântului NE cu 8Km/h, 1 EUR = 4,1281 RON)

Serial

ar fi o mare plictiseală să te așezi pe scaun/ să privești îndelung o femeie normală/
cum se rujează/ cum își scoate ciorapii/ în prim plan o viață obișnuită se năruie ca o clădire într-o implozie bine organizată

trupul meu este o ramă în care stă o pânză celebră nesemnată/ de fiecare dată apar noi viziuni/ lumina cade altfel/ pielea se franjurează/ mi se face poftă de un măr ionatan/ peste umăr încolțește planeta Pământ/ îmi amintește de moarte/ de verile încolăcite pe sâni

cioplești-mi iar sângele/ stol de păsări plângăcioase/ nu uita să speli locul unde a fost infipt zidul/ ce pată infectă/ nu se ia nici cu-o bucată de Rai/ emaciază până la rădăcină cruciatul cu steagul înfrânt/ între iarbă și ochi o falie de tăcere

ar fi de ajuns să închizi ochii/ vei vedea cum stau întinsă la plajă pe retina nisipoasă/ iguană mestecând cojile stâncilor/ somnul este un loc umbros/ popas/ apa este rece/ florile nu mușcă

sunt o cameră obscură/ imagini răsturnate/ absorb tumultuos din tine plăceri/ zigurat/ granițele îndreptate spre cer/ ai putea urca în mine ca spre un altar închinat zeilor/ borna 0/ un fel de Jupiter înfipt între coaste/ abandonez inelul de logodnă

o vreme nu mai voi ști să vorbesc/ închide ferestrele/ stinge lumina/ ascunde-te-n beciul din tine/ sapă galerii în cuvinte/ du-ți genunchii la piept și ascultă/ cum moartea iese din mare ca ființă fabuloasă cu pântecul plin de oameni/ naște

doar unul singur începe să fugă
strigătul îl mai țin și azi în palmă
când sunt singură
îmi duc mâinile la timpan
și-l aud cum spune:
„am moartea-n stomac/ verde crud/ poartă o carapace de broască țestoasă”

ultimul episod este în construcție/ nu știu dacă e Soare sau dacă e Lună/ ce-i acolo pe cărare/ cerb sau înfometare