cartea despre care nu pot scrie încă
și un aer violaceu
prin care curg
așa cum curg prin rochii vara
fără să mi se vadă coapsele
sau umbra

un dor nefixat în rame și tabloul
așteaptă să rămână cu tine
aici
sau să fie dus oriunde
dacă tot pleci dacă
o casă a fost incertă
nu și-a găsit celelalte mâini
doar eu am construit cu grijă
un spațiu plin de semne
care vin brusc din pământ
până la fereastra mică
agață grilajul se înfășoară
intră prin camere sparg
lucrurile pe care nu le-ai iubit

posesiuni minore și distanțe
am dus de la un an la celălalt
până când intermitența apropierilor
a crestat falii
și prin ele a pătruns mereu altcineva
triumfând
cu nopți cucerite îndrăgostire
sau interludiul
despre care numai tu știi

eu am simțit demult
amprente străine pe retină de câte ori
îndreptai ochii în jos tot mai jos
dispăreai

și m-am rupt