Pe străzi cu fum,
Cu parcuri slute,
Cu becuri luminând a groază,
E-un greu parfum
De hoituri mute,
Iar coasa peste tot veghează.

ÃŽn sat e plumb,
Și vremea trece,
Și plouă cu acidul acru,
Pe un porumb
Cu boaba rece,
Gândacii săvârșesc masacru.

ÃŽn case mici
Cu geamuri sparte
Isi fac păianjeni balansoare,
Iar doi bunici,
Privind spre moarte,
Văd sângele curgând din soare.

Săpate jos,
În stânca moale,
Tunele se-ntretaie-n beznă,
Un fiu frumos
Le dă ocoale,
Purtând un giulgiu pân’ la gleznă.

ÃŽn jurul lui
Sunt fețe oarbe
Ce au văzut cândva apusul,
Iar ceru-n cui
Ciuperci absoarbe,
Când timpul nu-și mai toarce fusul.


09 Mai 2009