Femeia proastă se unge cu gelul mironosiței
Și aleargă prin prostie cu pantofii fetiței,
Apucă un bărbat de coarne
Și țopăie prin el când doarme.

Femeia deșteaptă creează în bărbați o colecție
De cărți de dragoste din care face o selecție,
O răsfoiește cu degete senzuale și rupe paginile
În care fecioarele au chip de îngeri negri înflorind paraginile.

Femeia involuată increează iubirea,
Se retrage în prostie și terfelește fericirea,
Vocația ei este de a abandona bărbații
La marginea nefirescului și de a-i împărți în dureroase fracții.

Femeia evoluată ocolește artificialul,
Din discuții elevate pictează cu îndrăgostiți socialul,
Temperamentul zvâcnește în ambiții și se zbate
În carnea personalității din care adevărul răzbate.