Trecut! Demult pierdut, ascuns și mut;
Demult trecut, demult pierdut, dar nu uitat,
Se uită surd la mine, chip de lut,
În lacrime, în foc și-n vis înveșmântat!

Trecut pierdut, ascuns, nu mut ci viu,
- Un eu demult trecut, demult pierdut, un nor -
Căci ce am fost și sunt acum, nu știu!
Doar vis de viață și de moarte, călător...

Trecut ce este tot ce n-am avut,
Părută umbră unei false bucurii,
Trecut găsit, te vreau din nou pierdut!
Nu mă mustra, ci stai ascuns printre tării...

Trecut frumos în blestemat mormânt,
Te jur să mă dezlegi pe veci de datorii;
Te jur pe tot ce este-amar de sfânt
Să uiți și tu cine sunt eu, să nu mai știi!

Trecut, unde te-ai dus nu știu nicicum;
Trecut demult pierdut, întoarce-te-n prezent,
Căci eu în lumea asta sunt acum
Tăcut, pierdut și mut și marele absent.

Te rog, îngenunchind în fața ta,
Trecut, mai naște-te o dată în viitor,
Să-mi întâlnesc din nou iubirea mea,
Să nu mai fiu de-acum un singur călător!