agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-13 | [This text should be read in romana] | Când s-a născut a văzut că are două mâini. “E bine!” – și-a zis pe când își descoperea și degetele. Și cu uimire, dar mai ales cu teamă, a început să le sucească, să le-nvârtească pe fiecare în parte, până când s-a făcut noapte. Și tot așa a făcut și-a doua zi, până când s-a făcut din nou noapte, și-a treia zi, tot până-n noapte, ca să observe că nopțile urmează zilelor. (Ca dovadă că-n vremurile acelea s-a născut și… studiul serios). Totul a-nceput cu mâna stângă, că ea venea de la inimă, căreia, mult mai târziu i-a zis ceasornic – ceasornicul meu, ceasornicul tău: merge ceasornicul, merg și eu! A pus degetelor stângii câte un nume, care-au devenit numere. Dar ce să facă numai cu cinci? Trebuia să treacă și la cealaltă, să continue număratul. Când a ajuns la șapte – câte zile are săptămâna, pe care tocmai o inventase Ãl Bătrân – s-a oprit, pentru că n-a știut ce să facă mai departe cu celelalte trei, rămasele. Și s-a gândit el ce s-a gândit zi de vară până-n seară, toată vara, tot anul, și vara viitoare, până într-o seară din cea de-a treia vară, când i-a venit ideea genială să le strângă pe tustrei unul lângă celălalt, bisericuță, și cu ele așa grămadă să se închine Soarelui pentru mâinile lui pricepute, dar mai ales pentru cele șapte degete cu care număra zilele săptămânii, ce se tot repetau în neștire, săptămână de săptămână, lună de lună, an de an. S-a rugat apoi Cerului – de unde venea ploaia – pentru sănătate, pentru casa lui plină de copii, pentru hrana lor și-a vitelor, să nu fie secetă ori tulburare la hotare… Uitai să vă spun că acest gest s-a împământenit tare demult – la începutul veacurilor. A devenit ritual pentru că el desemnează esența ființei noastre irepetabile, și tocmai de aceea ne-a și intrat definitiv în sânge.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy