Miroase a liniște chipul tău pe crucea din cimitir.
Te simt împăcat plimbându-mă pe aleile strâmte
Pe care au înflorit liliecii la capetele celor dragi
Ici-colo câte un coș de nuiele în mâinile maicilor
Care-și pomenesc fii- se împarte coliva în pahare
și vinul sângerează pe morminte a aducere aminte.

Miroase a tradiții românești în cimitirul bacovian
Sâmbăta se ridică tămâia în strat din cățuie spre cer
Miroase a colaci rumeniți împletiți printre lacrimi
Se hrănesc florile pe mormintele sacre cu ele
Din chipurile ofilite de gânduri și amintiri profane.

Te surprinde firescul lucrurilor nescrise în cimitir
Sunt șase luni de când ai pășit în această lume
Cu datini străbune și miros profund de tămâie
Cu aduceri aminte și iz de flori de nu mă uita
Respiră natura o liniște aparentă printre morminte
Aduce a veșnicie și sacru pământul de sub tine.