Ce pot să fac cu revolta asta forțată
a ta bineînțeles draga mea tristă
mi-am dat ultima haină în culori optimiste
neuzată bună multor deznădăjduiți
într-o înghesuială ca la oferte speciale
seara asta ce fac
stau cu tăcerea la masă
ne privim printre două sfeșnice
ore întregi într-o ședință de contemplație
mi s-a lipit cu toată patima de gând
privesc ochii ei albi pironiți în tavan
de unde sau
cum de sunt așa în așteptarea
primului cuvânt scurs de pe buze
ca un strop de apă de pe petala unui trandafir
dacă-mi spunea ceva
îmi cuseam pe piele o nouă haină vie
și-i acopeream trupul gol de femeie