Eu nu pot trăi cu tine -
Să trăiesc - așa mi-ar fi drag -
Și Viața-i în cealaltă parte -
Dincolo de Prag -

Groparul păstrează Cheia spre ea -
Ridicând într-o Palmă
Viața noastră - de Porțelan -
Întocmai ca pe o Cană -

Stăpâna o disprețuiește -
Demodată e - ori cu crăpături -
Vrea una din Sevres, mai nouă -
Cele vechi au fisuri -

N-aș putea cu tine să mor -
Căci unul din are a aștepta
Să-nchidă celuilalt Ochii -
Tu mie - nu ai putea -

Și eu - aș putea să privesc
Cum te-a-nțepenit Gerul nopții -
Fără-a cere - la Ger - Dreptul meu -
Același Privilegiu al Morții?

Nici nu aș putea să-nviez - cu Tine-
Căci Tu - cu propria Față -
Ai face-o mai pală pe-a Mântuitorului -
Acea Nouă Grație -

Arde - străină și rece -
ÃŽn ochiul meu bolnav de Dor -
Doar că Tu îmi erai - decât El -
Mai apropiat uneori -

Ar vrea să Ne judece - Cum?
Căci Tu - Ceru-l slujeai -
Sau credeai că o faci -
ÃŽn timp ce eu nu puteam -

Pentru că tu-mi săturai privirea - și Ochiul
Nu mai avea cum să vadă
Acea sordidă perfecție
Paradisiacă -

Iar de te-ai pierde - m-aș pierde și eu -
Chiar dacă mai tare - mai pur -
Numele meu ar suna
Lăudat de Azur -

De-ai fi tu izbăvit
Și damnată-aș fi eu -
Unde nu te-aÈ™ afla -
Ar fi Iadul meu -

Să ne-ntâlnim despărțiți ne e dat -
Tu - deoparte - Eu - de alta -
Între noi - o Ușă crăpată -
Ruga - și Marea -
Și-acea Hrană Albă -
Care e disperarea -

Prea puțin era să mor pentru tine,
Și cei din urmă Greci o făceau.
Să trăiești, Iubite, costă mai mult -
Eu și asta ți-o dau -

Să mori, e un fleac: ai fost și te-ai dus,
Să trăiești, presupune și
Să mori repetat - și fără măcar
Răgazul să-l ai de-a muri.