La fiecare pas pândește lama
Ce taie tot, necruțător, în două.
Iubirea, așteptarea, dorul, teama,
Se-ascund cu frică-n boabele de rouă.

Din jumătăți tăiate, un tezaur
Þi-am adunat,tu încă nu-ți dai seama
Că-n drumul tău, sub frunzele de laur,
La fiecare pas, pândește teama.

În palmă cu o floare de siliciu,
Privind la cer, vei vrea ca să te plouă
Și-ai să te-ntrebi retrasă-ntr-un caliciu:
Ce taie tot, necruțător, în două?

Cu dragostea tăiată-n jumătate
ÃŽn lanuri de regrete vei da iama
Dar nu uita, te-așteaptă în cetate
Iubirea, așteptarea, dorul, teama.

După-nviere ai să calci pe praguri,
Va fi de-ajuns pentru o viață, două
Și vei vedea cum relele-n șiraguri
Se-ascund cu frică-n boabele de rouă.

Se-ascund cu frică-n boabele de rouă
Iubirea, așteptarea, dorul, teama
Ce taie tot, necruțător în două.
La fiecare pas pândește lama!