Arhanghelul plângea pe puntea cristalină,
Căci răspândind efluvii de muzicalitate
A sferelor de aur procesiune lină
Aluneca în goluri fără finalitate.

Interogând concentric multiplele himere
Din orbita de foc a fulgerelor sale,
Privea cum traiectorii de facle efemere
Iluminau tăcerea nopții universale.

Și-n spații răsunară principiile vane
(Arhanghelul astral plângea-n singurătate),
Căci lumile săpau elipse diafane
În pură melodie fără finalitate.

"Sburătorul", IV,1927, nr. 9, martie, cu titlul "Înviolata aeternitas"