Dezvelesc hieroglife la răspântii de gând
cu ochi de spaimă
alunec în ritmuri nebune
pe pojghița subțire a visului neterminat
ce nu mă lasă să respir
mituri ambalate în cutiuțe de aer
din lăzile putrede ale stăpânilor de idei
fără urme de nostalgie
turma dezbrăcată de individualitate
se aruncă în acces de speranță asupra fărâmiturilor
dar biciul o potolește
de acum încolo
nu va mai pretinde la tron
chiar dacă eroic întreabă
curg zdrențe din libertate
iată de unde vine putoarea
lumina rugului să îmblânzească dezertorii
care au pus tragedia-n pericol!