M-AM STINS . . .



M-am stins cu-ntaia lumanare arsa,
M-am stins ,dar ceara a ramas in urma
Ca doua maini vorbindu-si pe-ntuneric
Ce nu mai pot urma un gand himeric.

M-am stins cu ceara ce s-a prelins pe masa
Departe Doamne du-ma si da-mi din nou o sansa!…

M-am stins si stinsu-s-a o-ntreaga nechemare
Ce m-a cuprins pe portativ de ape,
Am ars,m-am stins si m-am topit departe,
Un camp deschis mi-i inima ,o carte
Ce s-a topit in glas razlet de mare
Cand flacara-nsetata s-a dus sa se adape.

M-am stins.Mi-i suflul un picur mic de ceara,
E timpul azi nevolnic in stingerea-mi torida,
Am plans cand mi-au ars ochii,
Am plans cand mi-au ars buze,
M-au stins stapilopozii ai ultimei ecluze,
M-am stins in vers sagalnic,intr-un tumult de vise,
M-am stins cand s-a pus lacat greu portilor deschise,
M-am stins pe cerul care nefritul mi-l cerea,
M-am stins azi cu condeiul in vers de catifea,
M-am stins cu-ntaia raza care pe cer rasare,
M-am stins dar si cu luna poposinda in mare,
M-am stins in ros-apusul ce se varsa in zare,
Pentru a fi acum un alfabet de sare.

M-am stins si am uitat cuvinte
Si m-am topit in raze aurite.