îi spuneam
elena farago
elena din troia
elena ceaușescu

soarele stătea în zare
ca o jumătate de cap de uriaș
din fruntea lui ieșeau
autobuzele

noi
ne sărutam
de parcă aveam pistoale sub limbi
oamenii cu nori mari pe cap
se duceau acasă

din când în când
elena se uita la mine
nu știu care din ele