agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-27 | [This text should be read in romana] |
ea iubita mea pe care dumneavoastră doar o bănuiți că există a cumpărat ieri două mușcate
probabil le-a pus blând undeva în fereastra dintre viața ei și viața mea ne desparte o apă uneori soarele măsoară nopții o distanță prin care doar paserea știe drumul spre casă dar care casă unde este iepurele ce vine dimineața și rupe din iarbă prefăcând ziua în soartă? nimeni nu știe merg uneori prin străini câinii latră belșugul timpului am văzut oameni care se închină când pleacă de acasă dar care casă unde este umbra mărului ce piatră se rostogolește mereu înspre cine? nimeni nu știe ea femeia pe care o iubesc umblă între crivățul uitării și pasul cel mic al unui strigar rumenește uneori din priviri bărbați înalți după care merge spre casă dar care casă în ce poartă a semnelor se ascunde așchia nevinovatei cum e numită maica ei plecată cu lacrimă pe obrazul cărui priveghi? nimeni nu știe când eram copil număram nuci pe cele mari le socoteam ca pe vii iar pe cele mai mici ca pe niște cruci din cimitirul zilei trecute prin care treceau îngeri cu aripi întregi erau un fel de oameni în alb doar că mersul le era cum iarna fumul din coșul casei dar care casă ce lemn să fie acela din care se face fluierul prin gura căruia pleacă în lume nuntașii? nimeni nu știe apoi am ajuns la Sfântul Mormânt ochii mei erau niște bătrâni un el și o ea prinși de mână pășind încet pe marginea zilei nedorind altceva decât o îmbrățișare căzând înspre ursitoarele abia urmând celor doi căutau din priviri un petec de pământ cu iarbă mare și deasă cu un liliac înflorind lângă o fântână din a cărei ciutură rece apa numelui să le ajungă acasă dar care casă prin ce livadă șchiopătând copilaria alerga când cu soț când fără clopotelor mari și grele precum e pâinea cerului din care dospește destinul Da...când aerul doare paserea se înalță și pleacă Acasă la nimeni
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy